Ce este autenticitatea unei persoane? Se vorbește peste tot despre iubirea de sine , autosuficiență și despre ideea că oamenii potriviți ne vor accepta exact așa cum suntem. Că aprecierea și iubirea ar fi obligatorii din partea celorlalți.

Sună frumos, dar, pe cât de frumos , pe atât de toxic poate fi. De ce? Pentru că se sare peste esențială a acestui „manifest emoțional” : dezvoltarea emoțională.

Nu se explică suficient că autenticitatea sănătoasă nu înseamnă doar să îți pui eticheta „așa sunt eu și trebuie să fiu acceptat” , ci să înțelegi și să construiești respectul față de tine însuți. Autenticitatea ar trebui să se așeze pe un fundament de principii și valori emoționale pe care să le putem transmite mai departe celor din jur.

Să facem un exercițiu de imaginație: avem un individ (femeie sau bărbat) care, zi de zi, își rănește semenii – minte, manipulează ,înșală, se poartă cu lipsă de respect în toate aspectele vieții. Dacă acest individ vine și spune ” Asta e autenticitatea mea, acceptă-mă așa cum sunt” ce facem ? Îl prețuim pentru „autenticitatea” lui?

Adevărul este că autenticitatea nu înseamnă să te complaci în părțile tale toxice , ci să ai curajul să le confrunți și să crești dincolo de ele. Autenticitatea reală nu exclude schimbarea , ci o cere.

Pentru că dacă iubirea de sine nu vine la pachet cu maturitate emoțională, cu onestitate și cu dorința de a evolua, atunci nu mai vorbim de autenticitate. Vorbim de ego.

Autenticitatea adevărată este atunci când poți să spui : „Da ,ăsta sunt eu acum, dar nu mă opresc aici”. Este atunci când te respecți suficient de mult încât să vrei să devii o versiune mai bună a ta , nu doar pentru tine , ci și pentru oamenii din jur.

Iar vestea bună e asta: oricând poți alege să fii autentic în sensul sănătos al cuvântului. Nu e un dar cu care te naști , e o alegere zilnică.